Sărbătoare mare duminică: am recoltat primele salate.
Am primit două, grase, frumoase, parfumate, proaspete; le-am dus acasă şi abia în seara asta m-a lăsat inima să folosesc una la masă (şi-am adăugat ceapă şi ridichi de pe aceeaşi plantaţie!).
Oricât s-ar amuza băieţii pe seama simţului meu poetic, eu simt că duminică a fost o zi mare şi m-apucă melancolia rememorând evenimentele petrecute din septembrie/octombrie până acum. A trecut juma’ de an şi eu mă tot minunez în faţa primului răsad prins, în faţa unui fir de leuştean ori când descopăr o ridiche mai mare. Ce naiba (?)… e primul meu solar, trăiesc primăvara asta ca un nou-născut. Şi-aş mai spune destule, da’ parcă materialul de glume e suficient pentru următoarea săptămână (sper).
(…) Uitându-mă aşa la ele, vă invit pe blogul meu (ăla personal) [unde sigur, în zilele astea de urmează, o să persiste melancolia şi bucuria mea de moldovean orăşean].
P.S. Văd că nu v-aţi îngrămădit la concursul actual (ştiu… nu vă atrage premiul), aşa că vă ajut puţin: fotografia e făcută cu macro (adică de foarte aproape), iar planta e scoasă dintr-o celulă de alveolă (băi, ce elevat vorbesc :) ). Click aici pentru concurs.
jurnal din solar 